În ultimile zile pregătirile au fost în toi, drop, pască, ouă roșii, cozonaci și alte preparate de sezon. Gospodinele s-au întrecut care mai de care în preparate festive, iar cu ceva vreme în urmă prin orașe au apărut puii de găini și iepuri gigant…totul pentru Paști. Read more »
Biserica Sfântul Nicolae din Schei, Brașov în vecinătatea căreia se află prima școală românească din Schei
” Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.”
(Evanghelia după Ioan, cap. 12, 3 – 6)
De o vreme încoace, o categorie de oameni, au ce au cu banii Bisericii și mai ales cu fel în care aceștia sunt folosiți. Dacă până acu ceva vreme voiau spitale nu catedrale, mai nou găsesc fel și fel de utilizări celor 550.000 de euro cu care B.O.R a achiziționat ȘASE clopote pentru viitoarea Catedrală a neamului. Read more »
Așa cum ne așteptam, nu puteau să se abțină unii nici măcar în post de la a denigra Biserica. Au găsit și motivul; un clopot! Vai și iar vai, uitați pe ce dă Biserica banii! Și iar vai și vai! Daniel își pune imaginea pe el! Câh, câh! Câtă nesimțire, domnule! Biserica asta suge sângele poporului! Huooo!
Cu aproape trei luni în urmă se încheia, ceea ar fi trebuit să fie, pentru Biserica Ortodoxă cel mai important eveniment din istoria ei modernă – Sinodul și Marele Sinod Pan-Ortodox.
Din păcate importanța lui a fost puternic umbrită de neparticiparea a patru Biserici locale : Rusă (după ce la conferințele premergătoare, sinodalii, au acceptat să renunțe la unele teme, ba chiar au schimbat locația pentru a face pe plac rușilor) Bulgară (cărora nu le-au convenit locurile pe scaune) Georgiană și Antiohiană (care nu au participat în principiu datorită conflictului pe care îl au cu Patriarhia Ierusalimului). Read more »
Acum nici două săptămâni, IPS Teofan era luat la întrebări într-un mod agresiv și lipsit de bun simț, mai ales de bunul simț pe care trebuie să-l ai în fața oricărui episcop al lui Hristos. De curând a fost luat la întrebări și PS Varlaam. Modul în care a avut loc discuția a fost unul abject; total abject. Interlocutorii pot fi numiți pe bună dreptate niște parabolani ai sec XXI. Cel mai grăitor motiv e anatema dată de ei (fără nici o valoare), cu precădere de o duduie înflăcărată.
De ceva vreme Guvernul, mai exact Ministerul Culturii, se tot zbate să achiziționeze statuia Cumințenia Pământului, operă a marelui sculptor român Constantin Brâncuși. S-a încercat mai întâi o campanie de mobilizare a cetățenilor sperându-se că banii se vor aduna prin colectă publică, colectă care se pare că a cam eșuat pentru că noi, românii, am găsit imediat 11 milioane de motive să nu donăm fiecare din cei 19 milioane un euro pentru ”pietroiu ăla urât”. Read more »
Într-o înregistrare video, Părintelui Teofan i se cer anumite ”răspunsuri” cu privire la Sinodul din Creta și la documentele semnate și de către acesta. Bine, de fapt nu i se cer răspunsuri sau lămuriri. Interlocutorii au deja niște răspunsuri în mintea lor pe care le așteaptă. În fapt, vor doar să audă că Ierarhul locui este de acord cu ei și că nu are dreptate în timp ce ei au. Nu voi intra în prea multe detalii cu privire la discuție ci voi expune cât mai succint anumite concluzii personale. Read more »
I. Trebuie să știi, contemplatorule și văzătorule al tainelor dumnezeiești de care te desfătezi că, așa cum Dumnezeu și omul sunt doi, tot așa sunt și două feluri de plânsuri și prin urmare, de lacrimi, fie că vrei să le distingi prin gen, fie prin specie. Ele diferă una de alta, chiar dacă ambele sunt bune, de Dumnezeu dăruite, agonisindu-ne dumnezeiasca bunăvoință și moștenirea ei. Cele dintâi au drept început frica de Dumnezeu și întristarea, celelalte au drept început dumnezeiasca dragoste și pe Dumnezeu. Cele dintâi nu au și bucuria, dar celelalte au multă și extraordinară bucurie. Cele dintâi sunt începătoare, celelalte au ajuns la desăvârșire prin har. Read more »
„Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni”[1]
sau
Cum să ne raportăm față de eterodocși
Viața creștinului se cere a fi –măcar teoretic!- o continuă trăire în sfera iubirii. Creștinul are datoria sfântă de a pretinde într-o stare cât mai aproape de desăvârșire, stare ce ar trebui să-i confere, pe parcursul ascensiunii, o împărtășire din ce în ce mai puternică și reală de iubirea lui Dumnezeu. Odată simțită iubirea lui Dumnezeu de către om, împreună cu ea se instalează în inima acestuia și dorința de a împărtăși această dragoste dumnezeiască și cu ceilalți semeni ai săi, fără a ține cont de diferențele de orice natură existente între sine și cei din jur. Read more »
