Gândire ortodoxă

 

    Aici, Preafericite, permiteți-ne nouă, fiilor Voștri, ca unii care am dobândit îndrăznire de fii înaintea Vostră, să pomenim două probleme care tulbură inimile noastre și scandalizează conștiințele noastre de monahi, dar și conștiințele foarte multor creștini ortodocși evlavioși care vin la noi.     Prima este continuarea de către Preafericirea Voastră a discursurilor oficiale și a rugăciunilor în comun cu eterodocșii în biserică și recunoașterea [canonică] în cadrul emisiunilor televizate a reprezentanților papismului contemporan, cu totul desacralizat și neîndreptat. […] Preafericite, împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur, Vă rugăm noi, smeriții și nevrednicii: <<să nu primiți nici o falsă dogmă sub pretextul iubirii. [1]>> Acum, dar și mai demult, Sfântul Munte V-a mărturisit și V-a adeverit, și noi, monahii xiropotamiți, dimpreună cu întregul Munte Athos și dimpreună cu poporul credincios care împărtășește neliniștea noastră, ca să rămânem devotați credinței Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți, din dragoste față de eterodocși, care, de fapt, sânt ajutați când ortodocșii, prin atitudinea lor ortodoxă consecventă, le arată mărimea bolii duhovnicești în care se află și calea vindecării.[2] Și Vă Rugăm cu durere și cu evlavie ca de acum înainte dialogul theologic să nu mai fie însoțit nicidecum de rugăciuni în comun, de participări la adunări liturgice și cultice ale altora și de alte acțiuni, care e posibil să dea impresia că Biserica noastră Ortodoxă îi primește pe romano-catolici ca fiind o Biserică deplină și pe Papa ca Episcopul canonic al Romei. Astfel de acțiuni înșeală și poporul ortodox, și pe romano-catolici, dând acestora o impresie greșită cu privire la ce se crede Ortodoxia despre ei. […] Dar, cu Preafericirea Voastră, așa cum e scris, ceea ce și noi credem, aceea și spunem. […] Prin iubirea Voastră părintească să iertați această intervenție a noastră mărturisitoare și să purtați de grijă persoanelor smeritei noastre obști, care Vă privesc cu mult respect.”

     În răspunsul la alocuțiune, Patriarhul Ecumenic nu numai că nu a considerat aceste neliniști ca fiind exagerate sau provenind dintr-o dispoziție sufletească răuvoitoare, ci chiar l-a lăudat pe stareț pentru cuvintele lui și a lăudat neliniștea lui și l-a liniștit întru totul: ”Vă lăudăm sensibilitatea, lăudăm părintește iubirea de adevăr și sinceritatea voastră și vă […] liniștim întru totul și vă repetăm pe scurt că paznicii știu ce se întâmplă.”

[1] Comentariu la Epistola către Filipeni, Omilia a doua, PG 62, 191.

[2] Dubla Adunare Extraordinară a Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos (9/22.04.1980)

Fragment din Pr. Anastasie Goțópulos, Rugăciunea în comun cu ereticii. Abordare a practicii canonice a Bisericii, Ed. Predania, București, 2013, pp. 88-89

NOTĂ

     Este de remarcat tonul și modul în care întreaga mănăstire athonită Xiropotamu împreună cu starețul, se adresează unui episcop, care este și Patriarh, primus inter pares. Athoniții dau dovadă de o frumoasă trăire, de duhul irenic pe care trebuie să-l aibă orice creștin, care mărturisește sau crede că a dobândit harul Sfântului Duh și se află pe calea cea bună. De altfel, această manifestare și totodată atitudine a starețului cât și a monahilor din mănăstire, nu este pătimașă sau una care să dea dovadă de pizmă. Raportarea lor este cea normală.

     Dacă îmbrățișăm pozițiile și mărturisirile de credință ale athoniților, este neapărat necesar să acceptăm și să învățăm modul lor irenic de viețuire, de analizare și prezentare a unei probleme. Dacă le folosim sfaturile și îndemnurile cu privire la ecumenism, dar pe de altă parte, dăm cu bâta în cap neortodocșilor sau îi suduim strigând ”ereticilor, ereticilor” cu intenția vădită de a-i discredita, plini fiind de pizmă și invidie(!), nu suntem cu nimic mai buni decât ei, ba chiar suntem mai răi decât diavolii, fiindcă am primit evanghelia, n-am înțeles nimic din ea dar ne și batem joc de ea. Măsurați cu atenție orice vorbă și idee, fiți atenți la cei ce se raportează pătimaș atunci când ”mărturisesc” credința, analizați și gândiți-vă la modul cum s-au raportat sfinții cu privire la neortodocși. Aveți în vedere modul cum se raportează athoniții la neortodocși. Veți avea mari suprize; plăcute, desigur.