Hoțul strigă «hoțul!»

Lup in piele de oaie

 

    Am asistat ieri la o critică inculpatoare abominabilă, monstruoasă, incalificabilă, fără scrupule și bun-simț, singura de această gravitate ce mi-a fost dată ochilor spre citire până acum. Este vorba de articolul lui saccsiv în care Părintele Ieromonah Doctor Petru Pruteanu este numit teolog al iadului.

     Cred și sper că mai mulți dintre Dumneavoastră s-au alarmat, dar văd că până acum se tace; chiar de vor fi alții mai buni ca mine, totuși încerc eu să răspund acestui frustrat incompetent ce vrea ca Biserica lui Hristos să meargă după considerentele lui bolnave.

     Primul care a fost pus la punct de bloggerul ex-pușcăriaș este Profesorul Savvas Agouridis de la Universitatea din Atena; personal nu dețin multe informații despre acesta, dar să înfierezi un teolog ca eretic pe motiv că se îndoiește de paternitatea ioaneică a Apocalipsei mi se pare o atitudine demnă de un ignorant, de un semidoct cu acte în regulă ce găsește ca normative și axiomatice scrierile Părintelui Cleopa, uitând că acesta s-a documentat toată viața cu cărțile editate pe vremea sa! Cine e de vină că lucrurile au evolulat și că de atunci până acum s-au descoperit mult balast apocrif în scrierile puse pe seama patristicilor? Garantez că dacă Părintele Cleopa ar fi trăit, ar fi fost întru totul deacord cu Părintele Petru.

    Maniera în care este elaborat articolul incriminator probează lipsa de cultură teologică a autorului, care se vădește nu doar un neteolog, ci și un anacronic de legat, cu intenții vizibil rău-voitoare.

      În primul rând, selectează din textele Părintelui Petru doar ceea ce ar putea constitui capete de acuzare grave, rupe textul de context și creează un pretext. De exemplu, este arhicunoscut articolul părintelui despre Taina Cununiei, unde acesta amintește de o decizie a Sinodului BORu, care decide caterisirea preotului ce ar îndepărta de Potir un membru al Bisericii ce nu este (în!)cununat, dar este fidel partnerului de viață și un credincios activ. Bun! Saccsiv  ce face? Îl învinuiește pe Ieromonahul Petru că ar promova concubinajul și ar încălca normele/canoanele Bisericii. Dar atenție!, nu vine cu nici un argument pertinent în sprijinul a ceea ce afirmă. Citează doar în treacăt un pasaj din convorbirea Mântuitorului cu samarineanca, dar fără să demonstreze cum se aplică acel pasaj problemei în discuție. Vorbe-n vânt, substanță zero!

     Amintește apoi și de poziția Părintelui în legătură cu cipurile, că vezi-dragă-Doamne, ar fi și mai periculoasă! Îmi pare însă că ei nu au audiat/vizionat conferința Părintelui Profesor Doctor Vasile Mihoc, ce are ca subiect Apocalipsa; acolo sunt demontate cu o simplitate uimitoare toate teoriile referitoare la acest subiect, având argumente irefutabile.

     Trecând peste modul golănesc și grosolan, cu limbaj de cartier în care este scris acest articol, vin și eu cu următoarele întrebări/nedumeriri/precizări pentru autorul cu cazierul pătat:

  1. Pe Părintele Petru Pruteanu îl recomandă diplomele sale de Doctor în Teologie al Universității din Moscova; pe saccsiv cine îl recomandă?
  2. Argumentele teologice și istorice ale Ieromonahului Petru sunt perfect pertinente și plauzibile, putând fi verificate oricând, pe când ale lui saccsiv sunt doar injurii și speculații semidocte, nimic real.
  3. Părintele este îndreptățit, în calitate de teolog al Bisericii recunoscut la scară multinațională, să aducă în discuție anumite subiecte, să creeze polemici constructive și să tragă concluzii chiar dure, pentru toate acestea având binecuvântarea starețului și duhovnicului Elisei de la Mănăstirea Simonos-Petras din Athos, cât și a episcopului Sfinției Sale, Mitropolitul Nestor de Corsun. Saccsiv, însă, cu a cui binecuvântare și acord scrie toate capetele de acuzare aduse în mod prejudicios Părintelui, și mai mult, cine îi dă lui dreptul să conteste poziția oficială a Bisericii? O fi crezând că simpla perindare pe la Petru-Vodă cât și agățarea disperată de mormântul și memoria venerabilului stareț Justin, fără de care el ar fi fost (dar și este) un nimeni, îi dă dreptul să facă talmeș-balmeș din imaginea, gândirea și învățătura unui teolog de talia Părintelui.
  4. Argumentele gen duhovnicii noștri spuneau că…, sunt valabile pentru babe; pentru teologii cu greutate, în nici un caz. Noi argumentăm aici cu Barberini 336, cu Sintagma Atheniană,  cu Patrologia lui Migne și… ce tot îndrug aici, că sacsiviștii și apologetiștii or zice că-i înjur?!?

     Ca încheiere, spun următoarele: Paisie Aghioritul, unul din cei după a cărui mantie vă ascundeți și pe care îl citați doar pentru poziția anti-cip, nu și pentru viața duhovnicească pe care o propovăduia, de care voi sunteți total străini, nu mergea într-o eparhie dacă nu îi dădea binecuvântare episcopul locului. Voi însă…nu ați auzit de asta și mergeți în prin ce ogradă doriți, sărind porți și garduri, ca niște furi și tâlhari. Sunteți oare conștienți de rupturile iremediabile pe  care le faceți în mod sistematic în cămașa lui Hristos, în unitatea Bisericii? Starețul Justin va fi fost inconștient când a cerut public ucenicilor Sfinției Sale să rămână în unitate? Dacă de Hristos și de Evanghelia Sa nu ascultați, cui vă supuneți? Chiar a ajuns Biserica să vă întrebe pe voi ce e bine și ce nu? Orice decizie trebuie să treacă prin biroul lui saccsiv ca să fie bună? Teologii trebuie să aibă binecuvântarea site-urilor apologeticum și saccsiv ca să poată publica și polemiza?

     Parafrazând din Faptele Apostolilor, vă spun următoarele: pe Agouridis îl cunosc, și pe Pruteanu; voi însă cine sunteți?!?!

De Mihail Tamba

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *