Gândire ortodoxă

            În ultimile zile pregătirile au fost în toi, drop, pască, ouă roșii, cozonaci și alte preparate de sezon. Gospodinele s-au întrecut care mai de care în preparate festive, iar cu ceva vreme în urmă prin orașe au apărut puii de găini și iepuri gigant…totul pentru Paști.

            Pregătiri peste pregătiri, totul pentru a vedea peste vreo două zile știri cu creștinii, care după o ”sfântă îmbuibare” vor suna la 112 pentru a se salva din dezmățul culinar la care s-au supus în aceste zile.

            Dar din dincolo de mâncare și băutură ce mai înseamnă sărbătorile pentru noi? Paștile mai reprezintă ceva în afară de iepuraș și ouă roșii ? Ce este deci Învierea ?

             Primul care ne răspunde este un teolog contemporan, N.T. Wright: ”Când s-a sculat din morți în dimineața Învierii, Iisus s-a sculat ca începutul lumii noi pe care Dumnezeul lui Israel intenționa dintotdeauna să o facă. Acesta e poate primul și cel mai important lucru care trebuie știut despre semnificația Învierii…Învierea lui Iisus nu vrea să spună: totul e bine, mergem acum în cer! Nu, ci spune că viața cerului s-a născut pe acest pământ. Nu vrea să spună: există așadar o viață după moarte. Ea există, dar Învierea spune mai mult decât atât. Vorbește despre o viață care nu e nici fantomatică, nici ireală, ci solidă și practică. Relatările Învierii vin la sfârșitul celor patru evanghelii, dar nu vorbesc despre un ”sfârșit”. Vorbesc despre un început. Începutul lumii noi a lui Dumnezeu. Începutul Împărăției. Dumnezeu e acum la conducerea a toate în cer și pe pământ…”

            Prin Înviere moartea este învinsă spune sfântul Nicolae Velimirovici: ”Vor întreba unii: cum spunem că a biruit moartea Domnul cel Înviat, de vreme ce oamenii încă mor? Cei ce au intrat în lumea aceasta prin pântecele maicii lor vor ieși din ea prin moarte și prin mormânt. Este lege aceasta. Dar pentru noi, care murim în Hristos, moartea nu este un abis întunecat, ci nașterea la o viață nouă, este întoarcerea acasă. Pentru noi mormântul nu este întuneric fără sfârșit, ci este poarta la care ne așteaptă îngerii lui Dumnezeu strălucitori…Victoria lui Hristos e temeinică; prin El moartea a fost înghițită de biruință( I Corinteni 15,54)”

            Dumnezeu a murit spunea Nietzsche. Hristos a înviat! îi răspunde marele teolog grec Panayotis Nellas: ”Moartea lui Dumnezeu este pentru ei un joc de cuvinte, care nu servește decât acoperirii realității grețoase care este moartea omului… Dar ceea ce propovăduiește Ortodoxia nu este o ideologie sau o filosofie. Ortodoxia propovăduiește o istorie reală: moartea reală și istorică a lui Dumnezeu, care aduce învierea reală și istorică a omului… Teologia ortodoxă poate așadar propovădui moartea lui Dumnezeu  mult mai ușor decât ateii. În Vinerea Mare, la slujba Prohodului, credincioșii ortodocși celebrează tocmai această moarte. Dar chiar atunci când îl îngroapă pe Dumnezeu – minunea Vinerii Mari – ei prăznuiesc omorârea morții și învierea morților. ”Iadul e lovit în inimă primind pe Cel care a fost lovit în coastă cu sulița. Și se tânguie mistuit de focul dumnezeiesc spre mântuirea care cântă, Dumnezeule Mântuitorule bine ești cuvântat.”… Din acest motiv moartea lui Dumnezeu nu-i zdrobește pe credincioși, ci, dimpotrivă, e consolarea și speranța lor. ”Crucea Ta, Doamne, viață și înviere poporului Tău este.”

Hristos a înviat!