Gândire ortodoxă

     Cuvintele Părinților sunt frumoase și nu te poți sătura de ele. Să-L slăvim și să-I mulțumim lui Dumnezeu, Care le-a dat sfinților harul și Duhul Său, pe care ei le întipăresc în viața și în textele lor, în troparele de care noi ne desfătăm, ascultându-le și citindu-le! Însă e nevoie de meșteșug și de metodă pentru a ni le însuși.

     Spune Sfântul Isaac Sirul: ,,Petreceți vremea îndeletnicindu-te cu studiul troparelor și al catismelor, cu aducerea-aminte de moarte și cu nădejdea bunătăților viitoare. Căci toate acestea adună mintea [în sine] și n-o lasă să rătăcească până ce se va întâmpla să ai parte de adevărata vedere duhovnicească; căci puterea Duhului Sfânt este mai mare decât cea a patimilor. Îndeletnicește-te și cu cercetarea celor viitoare și cu aducerea-aminte de Dumnezeu și ia aminte bine la înțelesul troparelor…”[1]

  Ați văzut? Spune ce spun și eu: ,,Petreceți vremea îndeletnicindu-te cu studiul troparelor și al catismelor (…) și fii atent la înțelesul troparelor.” Eu spun aceste lucruri sub înrăurirea luminării – nu le-am citit nicăieri -, și la auzul lor acum mă cuprinde uimirea, fiindcă nu le-am știut [de undeva]…

    Secretul e că prin mijlocirea studiului poți deveni sfânt în scurt timp, pe negândite și în chip nesângeros. Când te apleci cu râvnă, dor și iubire dumnezeiască asupra troparelor și mai ales asupra canonului fiecărui sfânt, vei izbândi aceasta. Ți le însușești, te îndrăgostești de ele, le iubești, le trăiești, ajungând la îndumnezeire. Și când aceasa se face cu toată grija și statornicia, ne sfințim. Orice îndeletnicire e [prilej de] sfințenie. Fie că e muzică, fie că e pictură bisericească, fie [orice altceva]… Să simțim viața, bucuria, care e Dumnezeu, întrucât altminteri ne prind lenea și trândăveala.

   Celelalte însă la care face referire citatul, ,,aducerea-aminte de moarte și nădejdea bunătăților viitoare” sunt lucruri arbitrare. Este un mijloc de constrângere dacă pentru a deveni bun trebuie să te gândești la moarte și la cele de care te vei desfăta în viața viitoare. Pe când studiul troparelor ș.a.m.d. te face să te veselești, să simți plăcere și iubire față de Dumnezeu. Sunt cuvinte de iubire, sfinte cele din Psaltire, Octoih, Mineie, fiindcă sunt adresate lui Hristos de către sfinți, care erau [oameni] plini de eros divin și de iubire dumnezeiască. ,,O, adâncul bogăției și al înțelepciunii!”[2] Avem lumina și cunoaștem Izvorul vieții noastre și al nemuririi, și totuși nu ne dă prin gând să întindem mâna spre El încrezători.

   Să învățăm înțelesul adânc al acestor cuvinte, pentru a le putea trăi cu simțirea. Învățăm cuvintele dumnezeiești ca să le trăim. Și cu cât le trăim, cu atât ne sfințim. Apoi după o vreme, luând aminte și desfătându-ne de cuvintele Psaltirii, troparelor, canoanelor, ne sfințim. Ne ferim de rău cu ajutorul acestei îndeltniciri sfinte; nu voim decât binele. Tot ceea ce dorim, tot ceea ce voim în sinea noastră, le aflăm în tropare. Noi vom face un singur efort, vom iubi studiul, și acesta ne va duce la sfințenie. Studiul ne sfințește. Așa e când stăm în compania sfinților, devenim sfinți. Să citim însă și cele opuse acestora, ca să înțelegem mai bine. Ce spuneți? Sunteți de acord?

   De pildă, mergi pe drum. Dacă ai cercetat traseul, obstacolele pe care le vei întâmplina, potecile, tâlharii, fiarele sălbatice, o să pășești cu mare atenție și așa o să scapi neîndoielnic  întreg [și nevătămat], trecând pe acolo, fără să ți se întâmple nimic. Dar dacă nu le cunoști, multe ți se pot întâmpla pe drum. Așa se petrece și cu cele duhovnicești. Neprihănirea și ignoranța nu se leagă una de alta. Cel stăpânit de ignoranță e învăluit în ceață, de beznă. Ca să scapi de ignoranță trebuie să te apropii de Dumnezeu. Când ne umbrește harul dumnezeiesc, ne ajută să avem discernământ. Nu poți fi neprihănit dacă ești ignorant, fiindcă vei avea de suferit. Viața are și poteci greu de străbătut, de aceea [e bine] să cunoști și cele opuse acestora. Ai văzut, dacă ești neprihănit și neștiutor, nu va fi cu putință să trăiești decât printre îngeri.

Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Cuvinte despre viața duhovnicească, pp. 117-121

[1] Sfântul Isaac Sirul, Asceticele, cuvântul LXVIII, ,,Despre paza minții și despre o vedere duhovnicească mai înaltă”, Ed. Rigopoulou, Salonic, 1989, pp. 323-333.

[2] Rm. 11, 33.