Valea Prahovei
Defilarea militarilor de la Regimentul de Garda (foto MApN.ro)
,,După declanșarea Revoluției române, comandamentul hitlerist a depus toate eforturile pentru a păstra controlul asupra Văii Prahovei și de a asigura astfel scurgerea petrolului spre Reich. Este semnificativ din acest punct de vedere că, la 27 august, orele 23.15, dîndu-se aprobarea pentru retragerea grupării Stahel-Gerstenber, care eșuase în încercarea de a ocupa Bucureștii, generalul Hans Frissner stăruia asupra faptului că zona Ploiești trebuie să rămână ,,cu orice preț” în stăpânirea trupelor hitleriste. Ordinul său – întocmai ca și directivele lui Hitler – nu a mai putut fi executat: vitejia combatanților români – ostași și membri ai formațiunilor patriotice de luptă – au spulberat rezistența opusă de forțele Wehrmarcht-ului. Economia de război a Reich-ului nazist a fost lipsită astfel de una dintre cele mai importante surse de aprovizionare cu combustibil. Consecințele au fost catastrofale. O mărturisește Albert Speer, pe atunci ministrul producției de război al Reich-ului, și deci unul dintre cei mai în măsură să evalueze impactul acțiunii României asupra potențialului militar al Germaniei hitleriste: ,,Începând din iunie 1944 – a declarat el într-un interviu acordat lui Jacques de Launay – nu puteam asigar decât sub 50 000 de tone de benzină lunar, iar din august 1944, cînd trupele noastre au trebuit să părăsească România, cifra a scăzut sub 20 000 de tone. Era clar că mergem spre dezastru. Aceasta a fost cauza înfrîngerii. Ea a apărut nu ca urmare a bombardamentelor strategice aeriene executate de britanici și de americani, întrucît producția continua să sporească la sondele din Vest, ci prin pierderea, după 23 august 1944, a surselor de aprovizionare din România […] Fără doar și poate, acea zi de 23 August 1944 a dus la o cotitură decisivă în istoria producției și economiei de război, deci în istoria conflagrației însăși. Mărturie clară, care fixează corect amploarea dezastrului suferit de Germania lui Hitler, ca urmare a marii decizii a României de la 23 August 1944.
S-a apreciat corect în legătură cu marele act de voință și acțiun al poporului de la 23 August 1944 că niciodată în istorie un singur eveniment nu a provocat într-un timp atît de scurt pierdrea unor teritorii atît de întinse și a unor efective atît de numeroase ca cele suferite de Reich-ul nazist, în urma Revoluției române din august 1944. Calculelel au demonstrat că prin Actul revoluționar de la 23 August 1944 prăbușirea Germaniei hitleriste a fost grăbită cu cel puțin 200 de zile, care au fost astel smulse din capitalul de timp atît de prețios al Reich-ului nazist, într-un moment cînd industria sa de război era pe punctul de a lansa un șir de arme noi cu mare capacitate de distrugere sau cu șase luni, cu căt a scurtat războiul poporul român, au cruțat omenirea de numeroase pierderi, mari suferințe și considerabile distrugeri.”
Sursa: Jacques de Launay, MARI DECIZII ale celui de-al doilea război mondial, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1988, pp. 19-20